Foto: Thinkstock Durere sau arsura abdominala, balonare, greata, varsaturi … Poate fi un ulcer, dar poate fi si un alt diagnostic: gastrita, dispepsie, boala de reflux gastroesofagian, litiaza biliara sau chiar o afectiune extradigestiva… Si daca este un ulcer, este un ulcer gastric sau duodenal? Ce investigatii sunt necesare pentru precizarea diagnosticului?
Cea mai veche, simpla si accesibila metoda, desi depasita in prezent ca eficienta, este examenul radiologic eso-gastro-duodenal cu substanta de contrast (de obicei sulfat de bariu). Un examen de mare acuratete, dar mai neplacut (desi propriu-zis nu este dureros) si mai greu accesibil este insa endoscopia digestiva superioara. La acestea se adauga testele pentru depistarea infectiei cu Helycobacter pylori.
Endoscopia digestiva superioara studiaza esofagul, stomacul si duodenul (prima portiune a intestinului subtire). Pentru aceasta se foloseste un endoscop.
Endoscopul este format dintr-un tub lung, flexibil si subtire, care are la capatul liber o sursa de lumina si o camera. Acest capat se introduce in esofag, celalalt capat fiind atasat de piesa centrala, care este in mana medicului. Prin tub se poate introduce aer, apa sau diferite instrumente (de exemplu, pentru realizarea unei recoltari de tesut) si se pot aspira aer si lichide. Imaginile obtinute de camera sunt vizualizate pe un monitor. Cu 6-8 ore inainte de endoscopie nu se mananca si nu se bea nimic. In ziua respectiva nu se iau antiacide, iar cu cel putin o saptamana inainte nu se iau medicamente antiinflamatoare, aspirina si preparate de fier.
Endoscopia nu se face cel putin o saptamana dupa un examen baritat sau dupa interventii sau proceduri in zona digestiva. La inceputul investigatiei se administreaza un sedativ si se face anestezie locala (cu un spray sau solutie se anesteziaza gatul). Pacientul sta intins pe stang
