În pacostea adusă de durerile de articulaţii cauza e una care nu te iartă. Trece vremea, se macină cartilajul din articulaţii şi se ajunge la durerea frecării os pe os. Soluţia ultimă e, pentru a nu te mai strâmba de durere la fiecare pas, implantarea unei proteze fie în şold, fie în genunchi sau chair în gleznă.

Iată care ar fi regulamentul de viaţă al unui om căruia i s-a grefat o proteză. Marea izbăvire vine de la faptul că, după operaţie, pe bolnav nu-l mai doare articulaţia. Proteza îl face să se simtă un om normal. Dar în continuare rămân nişte reguli pe care nu trebuie să le calci în picioare chiar dacă picioarele ţi-auu devenit zdravene prin proteze.

Succesul implantului de proteză într-o articulaţie se datorează 50% operaţiei şi performanţelor protezei, dar în egală măsură, tot de 50%, succesul depinde de perioada de recuperare. Cel căruia i s-a implantat o proteză în articulaţie trebuie să facă recuperare temeinică de la o lună jumătate până la şase luni. Proteza, totuşi, nu mai asigură stabilitatea de dinainte, când articulaţia era cea naturală. Potrivirea oaselor copasei cu oasele bazinului în proteza de şold creează o presiune negativă în articulaţie. Norocul este că ţesuturile moi, adică muşchii, tendoanele, ligamentele asigură integritatea articulaţiei grefate.

Specialistul în recuperare îl învăţă pe purtătorul de proteză ce trebuie să facă şi ce să nu facă. În lunile de recuperare purtătorul de proteză învaţă de exemplu cum să coboare din pat. La nevoie, omul cu proteză poate alerga, poate urca o pantă uşoară sau scările, dar supunând proteza la eforturi prea mari micşorezi viaţa acesteia. Îţi cam baţi joc de proteză dacă te apuci să schiezi.

Omul cu proteză implantată în picior nu are voie să stea picior peste picior decât după şase luni de la operaţie. De altfel, după şase luni, proteza este considerată stabilizată fiindcă s