Pentru Partidul Democrat Liberal a venit vremea decontului. A inceput inainte de termenul alegerilor, cand electoratul ar fi trebuit sa-i aplice prima corectie.
Se pare ca PDL a intrat in epoca achitarii multor note de plata, cand tensiunile interne defuleaza in acte extreme. Fuga celor care inca se mai pot salva - cazurile lui Frunzaverde si Piedone. Razboiul deschis dintre cuplul fatal de la Bucuresti - Udrea-Prigoana si intelectuali, sfarsit prin iminenta mazilire a lui Cristian Preda. Haosul total de la varful partidului, unde nemultumirile, frustrarile si panica au pus stapanire pe toti liderii importanti.
Vicepresedintele PDL Mihaela Popa ameninta si ea cu plecarea, iar pana atunci demisioneaza din Biroul Permanent, Cezar Preda nu lasa sa treaca nicio singura zi fara sa-i mai traga o scatoalca presedintelui partidului, iar Vasile Blaga priveste neputincios spre dezintegrarea unui partid a carui prabusire a inceput, mai lent, cu mult, mult timp in urma.
Motivele pentru care PDL isi priveste cu ochii larg inchisi propria moarte sunt multe si au tot fost prezentate si analizate de-a lungul timpului. Principalul si poate cel mai sinistru, cel pentru care acest partid isi merita soarta fara nicio urma de compasiune, este faptul ca, in realitate, PDL a fost de mult desfiintat si a incetat sa mai existe ca partid din momentul in care Traian Basescu s-a hotarat sa il comande precum cainele din curte.
Nici nu a fost nevoie sa cuvinte in fata lor. Si-a instalat papusile cu care comunica telepatic, iar daca nu intelegeau le chema pentru precizari.
Pentru faptul ca PDL si-a permis de a avea un Emil Boc in frunte, si mai ales pentru tupeul de a-l pastra si dupa dezastrul de la guvernare, pentru aceasta aroganta sau nepasare, PDL va plati acum mai scump decat si-a imaginat. Desigur ca greii partidului se revolta acu