În fiecare seară încerc să înţeleg topicile dezbaterilor televizate cunoscute şi sub numele de talk show. De (cele mai) multe ori topicul nu există şi suntem serviţi cu o gâlceavă generală, din care cu greu se înţelege ceva, iar cuvântul dezbatere ar fi deja prea academic ori exprimarea unor opinii personale mai mult sau mai puţin avizate despre subiecte total lipsite de importanţă sau relevanţă.

De multe ori în lipsă de inspiraţie (oare?) apare formatul în care se difuzează o secvenţă tăiată cu câteva fraze ale unui personaj, şi șapte-opt persoane comentează apoi şi-şi dau cu părerea despre ce ar fi vrut să spună respectivul. Fiecare are scenariul lui şi în doar câteva minute începe cearta pe scenarii, nici nu mai contează intenţia sau ideea autorului. Nimeni nu ascultă pe nimeni, şi, în general, cel mai încruntat vorbeşte și cel mai mult. Mă gândesc că dacă îi spune talk show, măcar show să fie, dacă din talk nu se înţelege mare lucru.

Subiecte se găsesc întruna pentru că avem, ca orice altă naţie, şi omoruri, şi arestări. Deosebirea este că doar noi le tokşoim la televizor cu o afluenţă care face de multe ori celebra telecomandă inutilă, pentru că tot spaţiul e inundat şi dispare, astfel, orice opţiune. Azi, aflăm la ştiri că un bărbat a fost găsit mort nu ştiu unde şi avea hainele sfâşiate. Mâine, poate aflăm de altul care avea unghiile netăiate. Ştire de dimineaţă. Leul „se prăbuşeşte“ cu 3 bani, dar „se apreciază uşor“ peste două zile cu 4 bani. Ştire economică. Avem şi breaking news cu trei maşini tamponate pe drumul judeţean. Şi un ou costă azi mai mult cu 6 bani decât ieri. Mâine poate e mai ieftin, dar nu mai e o ştire, pentru că între timp poate e pătrunjelul mai scump. Dacă intrăm în zona politică, lucrurile devin de multe ori dramatice.

Vedem cu stupoare că orice arestare sau acuzaţie este „comandă politică“: politicienii opoziţiei