Prin umor si economie de mijloace, Kaurismaki transmite in Le Havre valori moral-sociale extrem de clare, cu diferente flagrante intre bine si rau, expresii simple, modele de alegere in fata lasitatii sistemice. In preambulul fara legatura cu actiunea filmului Le Havre, imigrantul Chang si batrinul lustruitor de pantofi Marcel Marx sint martorii unui asasinat care are loc in afara ecranului. Convins ca va fi invinuit ca de obicei, cu sau fara motiv, Marcel paraseste locul faptei altuia, pronuntind mindru l'argent circule au crepuscule. Cu toata abordarea sa stilizata, Kaurismaki e foarte aproape de real: Marcel Marx urmareste un reportaj tv despre taberele de refugiati africani mutate dintr-o parte-n alta de jandarmeria franceza. Subiectul imigrantilor ilegali e tratat prin intermediul unui copil, scapat cu fuga dintr-un container pazit de jandarmi. Marcel Marx il va ajuta pe Idrissa sa treaca ilegal Canalul Minecii, problematica sociala si actiunea in sine fiind complementare (chiar pe alocuri secundare) spiritului epurat, in care Kaurismaki isi contureaza personajele. Deja in prima secventa unde apare ca sotie a lui Marcel, Kati Outinen se resimte in urma unei afectiuni abdominale, prefigurind amenintarea mortii ca sub-plot al prieteniei dintre Marcel si Idrissa. Evenimentele au loc cu celeritate notabila fata de supra-psihologizarea obisnuita filmelor de autor. Unul dintre multele delicii auto-referentiale, personajul interpretat de Kati Outinen vorbeste pentru prima data franceza fetis, dupa aparitiile finlandeze din Omul fara trecut, Lights in the dusksau segmentul Dogs have no hell din Ten minutes older. In locul unui conflict real, Kaurismaki prefera detalii savuroase: Jean-Pierre Léaud apare din umbra in rolul unui cetatean piricios, innebunit sa-i raporteze la politie pe Marcel Marx si pe Idrissa. Intr-o distributie-ansamblu dominata de actori in etate, inte