Bruxelles. Piata din fata Palatului de Justitie.
Un barbat cu barba, asezat pe un scaunel, canta la un acordeon si inclina din cap respectuos catre turistii care trec pe langa el.
“Esti roman?”
“Da’ pai ce-oi fi?”, raspunde razand din spatele acordeonului care nu contenea din cantat.
Mai departe, pe marginea unui bulevard circulat intens, un alt barbat canta la un acordeon. Rade si spune acelasi lucru: “Da, da. Din Romania sunt”.
Boulevard de Waterloo. O fetita alearga printre mesele unei terase si cere bani celor care-si beau cafeaua sau ceaiul. Asezata pe trotuar, langa o cladire, o femeie cu voce ragusita si cu un bebelus in brate striga catre fetita:
“Vino incoace. Vezi ca te filmeaza”. Se uita urat la fotoreporter in timp ce incearca sa-i faca o poza.
Mai sus pe bulevard, o femeie mai tanara se apropie, intinde mana si spune ceva in franceza. Ii spun ca sunt din Romania. Se opreste o clipa si apoi continua in romaneste: "Da-mi si mie un ban, sa-ti dea Dumnezeu sanatate!".
De doi ani e in Bruxelles, povesteste intr-o romana stalcita. Mai spune ca nu se va mai intoarce in tara si pleaca inapoi catre grupul de cersetoare de unde a venit mai devreme.
Aproape de statia de metrou Porte de Namur, un barbat pe care l-am auzit vorbind romaneste ceva mai devreme sta intins la soare pe trotuar, sub ferestrele unui sediu de banca. Pe langa el trec zeci de oameni. Nimeni nu se uita ciudat la el, semn ca sunt obisnuiti cu o astfel de “priveliste”.
Pe scarile din gradina “Monts des Arts”, aceeasi imagine. O femeie asezata pe jos, un bebelus in brate si un pahar de plastic in fata.
In zona centrala, langa celebra statueta “Manneken Pis”, pe o o straduta pavata cu pietre cubice sta asezata o femeie
