Nu de azi, de ieri, ci de mult timp am susţinut că migraţia politică nu poate fi interzisă prin lege. Din punctul meu de vedere, partidul de origine este dator să îşi menţină activul mobilizat. Ceea ce, în mod evident, PDL nu reuşeşte în acest moment. Sursa: VLAD STĂNESCU

Trec peste ipocrizia liderilor USL care, atunci când pierd membri, proclamă decesul democraţiei, dar atunci când primesc "trădători", se împăunează cu atractivitatea lor. Să ai un discurs consecvent e mare lucru în politica noastră.

Cred că PDL a făcut două greşeli majore în ultima perioadă care au dus la răspândirea panicii şi derutei în rândul membrilor. Prima: îndecizia privind ieşirea din izolare.

A doua: relaţia cu UNPR.

PDL, ca principal partid la guvernare, a plătit factura pentru toate nemulţumirile populaţiei din această perioadă. Prin constrast cu Opoziţia, care dă senzaţia solidarităţii, PDL pare o formaţiune izolată. Opoziţia însăşi încearcă să transforme PDL într-un paria pe scenă politică. Răspunsul PDL a fost lamentabil. Bâlbâiala politicii de alianţe costă scump.

Mai întâi a fost decizia de a constitui o alianţă electorală la nivel naţional. O idee bună. Apoi au revenit: alianţe la nivel local care să păstreze o unitate stilistică (denumire, culoare, siglă). Încă o idee fericită. Apoi s-au răsucit din nou: alianţe la liber fără nicio unitate stilistică. O idee încă bună dacă PDL nu ar fi menţinut conflicte locale cu aliaţii la guvernare: UNPR.

Şi aici ajungem la a doua greşeală majoră: gestionarea relaţiei cu UNPR. UNPR este o formaţiune fragilă, constituită prin pierderea unor parlamentari şi aleşi locali de către PNL şi PSD. Menţinerea solidarităţii UNPR depindea într-o oarecare măsură şi de o relaţie bună a acestui partid cu "fratele mai mare", adică PDL.

PDL însă a dovedit că e incapabil să intre într-o n