Au trecut doi ani de când tabletele PC au intrat pe piaţă pentru publicul larg. Tehnologiile noi s-au vândut întotdeauna bine, indiferent de natura lor şi de capacităţile lor. Indiferent cât de neşlefuite şi imperfecte, dar mai ales scumpe, mereu s-au vândut bine.
Faţă de produsele actuale, primele modele - chiar marele "spărgător de piaţă", prima generaţie de iPad - par dispozitive neinteresante, fără valoare prea mare, iar din punct de vedere tehnologic sunt bătute de tablete produse de firme obscure şi de care nu am auzit niciodată.
Tehnologiile s-au îmbunătăţit, tabletele sunt doate cu camere video până la 8 MegaPixeli, cu procesoare quad-core (patru nuclee), gen Tegra 3 care poate ajunge la viteze de 1,5 GHz pentru fiecare nucleu, touchscreen-uri capacitive, acceleratoare pe 6 axe, gyrometru pe 3 axe, GPS, 3G etc.
În ciuda capacităţilor superioare faţă de predecesori, dispozitivele actuale încă sunt departe de a fi puse la punct în ceea ce priveşte tehnologiile şi mai ales industria de conţinut.
Multă lume crede că o tabletă este foarte bună pentru aplicaţii office. Încă nu m-aş grăbi să absolutizez acest lucru, pentru că deşi tabletele s-au născut ca un gadget pentru companii şi pentru instituţii, nu toate ariile s-au bucurat de o atenţie la fel de mare. Deşi sunt facile pentru un doctor, pentru un inginer într-o fabrică de construcţii maşini etc, pentru aplicaţii office ceva mai solicitante nu sunt foarte folositoare.
Drept exemplu, în rândul colegilor din presă a apărut moda tabletelor pentru a lua notiţe. Din nefericire pentru ei, nu pot lua la fel de repede notiţe ca pe un laptop sau netbook. Tastatura virtuală este departe de a putea concura cu cea fizică. Delimitarea deficitară a tastelor, capacitatea de intuire limitată, sensibilitatea prea mare a unor ecrane sau rezistenţa altora, nu fac altceva decât să scrii greşit, să f
