Paza domnului Băsescu nu consistă doar în figurile musculoase şi antrenate ale luptătorilor SPP. Pe chelia prezidenţială se află, mereu la pândă, mereu cu armele gata de tragere, câteva detaşamente de insecte. Ele se vor mânuitoare de ghioagă pe internet. Aceşti păduchi care se hrănesc probabil din sucurile intime ale mai marelui din Deal, nu-i fac, zic eu, nici-un serviciu preşedintelui ci, prin splendida mediocritate vizibilă în nişte "puneri la punct” caligrafiate scălâmb, îl compromit mai abitir decât dacă l-ar tencui cu magiun. Câţiva confraţi, ţinte ca şi mine ale mucilor verbali cu care aceşti indivizi ne însoţesc articolele, îmi spun că respectivii măscărici au fost identificaţi, sunt ştiuţi, iar ei, ca şi verbele lor, put. Nu li se face onoarea de a le publica numele, cele adevărate, fiindcă poreclele autoasumate sunt la vedere. Nu trebuie oropsită suplimentar hârtia. Selecţia acestor servitori, făcută înţeleg de o cucoană din partid, n-a luat în seamă decât devotamentul, neglijând cu totul minima înzestrare intelectuală. E limpede că mulţi n-au avut de suferit decât accidental anturajul cărţilor. Imbecilitatea lor este fără fisură. Din această pricină opinteala de a omorî un articol bine scris şi argumentat, stârneşte nu doar râsul, ci şi mila. Citesc analiza unui politician pe care-l preţuiesc fie şi pentru amănuntul că şi-a pus iscălitura pe un raft de cărţi, iar dedesubt noianul de înjurături scârboase şi agramate care sunt postate aproape instantaneu. Produsele nazale ale acestor vieţuitoare parazite atârnă sub fiecare articol care înfierează puterea, iar dacă pamfletul nimereşte şi două nume din sacralitatea edenului portocaliu, apoi duhorile şi scârna ies prin toate sfincterele.

Am trecut, recunosc, de când am tipărit în 89 primul ziar într-o Casă a Scânteii pustie şi până azi, printre gloanţele de mizerie ale mai multor generaţii de păduch