Perioada 2008-2012 a fost privită cu multă speranță de suporterii reformei Statului. Injecția de sânge proaspăt în PDL părea să justifice optimismul discursului fuzionist, de dreapta. Dincolo de simpla recrutare a unor nume sonore sau respectabile în mediul cultural și academic, e bine să vedem eficacitatea acestui experiment. Concret, pe fapte, iar nu vorbe.
Să recapitulăm. Anul trecut, prin toamnă, Sebastian Lazaroiu fusese dat afară din Guvern la presiunea baronilor. În ianuarie, Teodor Baconschi a fost demis din funcția de ministru de Externe de chiar Emil Boc, cu zece zile înaintea depunerii propriului mandat. Motivul? O răzbunare personală a complexului de inferioritate.
Astăzi, după tot dezastrul de comunicare al organizației PDL-București, omul pedepsit e Cristian Preda… După catastrofă numită Boldea (fugarul protejat de Mircea Toader în prima instanță), nimeni din PDL nu și-a asumat vreo răspundere. La fel, schimbarea de macaz a lui Sorin Frunzăverde a produs nenumărate volute retorice împotriva traseismului. Evident, apelativul n-o poate atinge pe doamna Elena Udrea, în pofida experienței dobândite de fostul ministru al Dezvoltării în cercurile PSD, PNL și PD (2002-2006).
Cuprins de puroi și sufocat de figuri DNA-bile, PDL a decis să-l dea afară pe singurul său profesor universitar cu profil de doctrinar: Cristian Preda. Elena Udrea, obosită de atâtea exigențe ideologice și stilistice, îl curtează în schimb pe Marian Vanghelie și câteva stele UNPR… Să nu uităm că dl Cezar Preda o invitase recent pe Monica Luisa Macovei să iasă și ea din gruparea pedistă…
Suntem în 2012 și ar cam trebui să tragem o linie.
Înnoirea PDL, care părea credibilă în 2008, este astăzi un fiasco total. Din păcate, între tăcere și demnitate, mulți au ales tăcerea.
Destinul individual al lui Cristian Preda se va intersecta probabil cu cel al lui Mihai
