O altfel de cronica...

Incep prin a ma auto-felicita pentru ca sunt contemporan cu acest meci absolut epic, magnific, colosal spuneti-i cum vreti voi, eu unul n-am mai vazut asa ceva! Eram cel mai mare găgăuţă dacă îl ratam. Chiar daca asta a costat obisnuitele divergente cu sotia, satula de microbismele mele si de absentele repetate de la programul de duminica al familiei... Degeaba i-am explicat eu ca un astfel de meci daca esti norocos, il prinzi de vreo doua ori in viata... Si nu m-am inselat deloc, a fost o partida magnifica care ne-a trimis din infern in extaz, care ne-a aratat ca nu intotdeauna suma unor mari valori dă o echipa invincibila, daca in fata ei sta o echipa mai putin stralucitoare, dar care e in stare sa-si dea sufletul pe teren pentru un public minunat. Premisele nu erau prea bune, in ciuda faptului ca la casele de pariuri, Oltchimul era usor favorita in mansa tur. Venea Gyorul, echipa cu cel mai mare buget din handbalul feminin. Venea Gorbicz, Lekic, Amorim, Haraldsen, Loke, Palinger. Venea ingamfatul dar foarte valorosul Bohn. Veneau pe cai mari, dupa o faza a doua a grupelor in care au castigat fara prea mari emotii o grupa in care se afla Larvik si Itxaco. De partea noastra, Oltchim nu trecea printr-o perioada prea grozava, calificandu-se fara prea multa stralucire in semifinale, poate si mai ales datorita absentelor majore pe care continua sa le aiba. Ma intreb acum dupa meci cum ar fi aratat Valcea cu Neagu, Ionela Galca, Ungureanu si Jovanovici. Poarta de asemenea nu prea mai tinea de la o vreme, neajutata e drept si de aparare, altadata un mare atuu al echipei. Ma gandeam totusi ca o semifinala e o semifinala, in plus meciurile cu Gyor mereu au scos din Oltchim ce avea mai bun. Si a inceput meciul! Oltchim a parut ca joaca altceva fata de ultimele partide, Gyorul parca nu era conectata prea bine la tensiunea semifinalei. Lucrurile me