Are 24 de ani insa este veteranul Politehncii Timisoara. A jucat la Poli pe vremea cand colegii sai mai tineri: Dorbicean, Fuchs sau Belu nu incepusera inca sa dea cu piciorul in minge. Vorbim despre Alexandru Popovici, extrema Politehnicii Timisoara, jucatorul care se confunda practic cu era BkP. Copilul venit de la Scoala de Fotbal Gica Popescu in 2005 s-a maturizat, iar astazi este om de baza in angrenajul echipei alb-violete. In tricoul lui Poli a prins toate perioadele: inceputul cand Poli tragea sa se scape de retrogradare, cele doua locuri doi din Liga 1, dar si episoadele satelitilor: Buftea, Resita sau Buzau. Astazi, la aproape 8 ani de la venirea sa la Poli are un singur regret. Acela ca echipa sa de suflet nu si-a rezolvat inca viitorul.

Fan Poli AEK

Timisorean fiind, nu avea cum sa nu tina cu Poli. Isi aduce aminte si astazi ca inainte de a fi coleg cu Vali Velcea, Cosmin Contra sau Dorin Goga a suferit din tribuna alaturi de suporterii ce veneau sa incurajeze generatia Poli AEK. “Eram mic atunci si nu puteam lipsi de la meciurile lui Poli. Mergeam la fiecare meci. Nu stateam in peluza, stateam la tribuna a 2-a deasupra culoarului unde ies jucatorii. Eram impresionat de cum se canta si cum era strigat numele jucatorilor pe stadion. Eram impresionat de cum acei jucatori reusesc, prin vuietul spectatorilor si prin atmosfera sa revina in meci, sa castige pe final si cum publicul statea dupa partide si sarbatoarea alaturi de fotbalisti. Asta mi-a placut foarte mult si mi-am dorit dintotdeauna sa joc macar o data pe Dan Paltinisanu si sa-mi aud numele strigat de toata lumea“, rememoreaza Popovici. Sansa i-a suras, iar la ultima partida, 2-0 cu ALRO Slatina cand a marcat primul gol al infruntarii intreg stadionul l-a aplaudat si l-a ovationat. Nici ultima partida, 2-1 de la FC Olt, cand a realizat prima dubla la echipa de suflet nu e de uit