Un prostănac de la controlul antitero al SRI-ului, de pe aeroportul Otopeni, intoxicat de lecturile din tabloide despre geamantanele chinezeşti conţinând fragmente umane, a crezut că l-a prins pe Dumnezeu de picior când a văzut pe ecranul scannerului o... labă aflată într-unul din bagajele de cală. O labă de picior uman, a fost el în stare să parieze – deşi nu mai văzuse niciodată o astfel de radiografie – dând pe loc alarma. Din aproape în aproape s-a descoperit că proprietarul bagajului era un chinez – ceea ce a dus suspiciunile la paroxism. S-a dat pe dată alertă maximă pe toată filiera de comandă şi şefii victorioşi, au înştiinţat presa despre teribila descoperire datorată vigilenţei agenţilor. Ecranele televizoarelor au fost inundate de senzaţionalul breacking news şi naţia aştepta cu sufletul la gură dezvăluiri despre odioasa crimă. Cu „cremenalul” nu s-a putut comunica, pentru că nu ştia o boabă româneşte, aşa că s-a apelat la funcţionarii ambasadei Chinei. Între timp vestea s-a propagat exponenţial şi ar fi de mirare ca ea să nu fi figurat până şi pe agenda CSAT-ului.
Intervenţia chinezească, însă, a desumflat balonul. S-a aflat că piciorul de om era o banală labă de urs pe care chinezul – patron de restaurant specializat în delicatese, din Italia - o achiziţionase de la un magazin autohton de produse vânătoreşti!
Bun, se poate spune, oricine se poate înşela, mai ales dacă n-a studiat niciodată diferenţele dintre o labă de om şi una de urs. Dar niţică precauţie în declanşarea veritabilului scandal aferent n-ar fi stricat. După cum n-ar fi stricat nici măcar o desluşire a cazului încă de la bază, adică de la proprietar. Fără tămbălău, fără bătăi cu pumnii în piept şi fără derizoriul în care s-au plasat, în final, vigilenţii antiterorişti de la Otopeni.
Un prostănac de la controlul antitero al SRI-ului, de pe aeroportul Otopeni, intoxicat de
