După 5 ani de antrenament, 8 maratoane şi două semimaratoane oficiale, am reuşit să alerg 21 de kilometri cu un ritm constant sub 5 minute pe kilometru. În concluzie, cu cât îmbătrânesc cu atât alerg mai repede. Şi acesta e doar unul dintre misterele maratonului.

Şi a fost cea mai bună cursă. Din păcate a fost una de semimaraton (21, 1 kilometri), din fericire am alergat fiecare kilometru sub 5 minute. Nu mi s-a mai întâmplat până acum în cei cinci ani de când alerg pe distanţe lungi.

Am parcurs semimaratonul de la Bratislava în 1:42:54. A fost, pentru mine, o cursă perfectă. Vremea a fost răcoroasă, a bătut un pic vântul, pe alocuri a plouat şi chiar a nins. Dar, într-un final, a ieşit şi soarele. La cursa de maraton şi semi s-au înscris vreo 7.000 de participanţi. Organizarea a fost bună, bornele de kilometraj erau vizibile, iar staţiile de hidratare dese şi bogate.

Una peste alta a fost un weekend frumos. Am plecat sâmbătă spre Viena, Bratislava fiind la 40 de kilometri de cel mai mare aeroport din Austria. Cred că merită ca într-o primăvară să alerg şi un maraton acolo.

Pe parcursul cursei nu am fost obosit. deşi a fost puţină înghesuială la start, primul kilometru l-am făcut în 4 minute şi 53, ritm pe care am reuşit cumva să-l păstrez pe tot parcursul cursei. Am tras mai tare pe ultimii trei kilometri şi am încheiat cu un sprint. Am ameţit un pic la final, dar mi-am revenit repede.

Acest timp îmi dă încredere pentru cursa de maraton pe care mi-am programat-o în această primăvară. Voi alerga pe 20 mai la Copenhaga. Sper să mă apropii de 3 ore şi 30 de minute, visul meu.

Un semimaraton nu se compară cu un maraton, dar asta nu înseamnă că nu eşti obosit la final. Cred că eşti la fel de obosit, singura diferenţă e că te refaci mai repede.

Cumva, pentru prima dată de când alerg, toate lucrurile s-au potrivit - nu a fost cald,