Într-una dintre dimineţile trăite în Beijing, am privit, de la fereastra hotelului, o ceremonie pe care nu am uitat-o până azi. Tunşi scurt, echipaţi cu sacouri albe şi pantaloni negri, tinerii din personalul hotelier erau aliniaţi…ca la armată, pentru verificarea ţinutei – obligatoriu impecabilă.

Atunci mi-am lăsat legitimaţia de jurnalist pe noptieră, ca din întâmplare, sub o coală de hârtie. Imaculată. La întoarcere, după ore bune petrecute în capitala chineză, am găsit legitimaţia la vedere şi un bileţel scris în limba engleză.

Am citit doar primele cuvinte: “Dear person/Dragă persoană” şi m-am pomenit cu bătăi puternice la uşă. Dincolo de aceasta se afla unul dintre tinerii inspectaţi dimineaţa. El mi-a explicat că îmi poate îndeplini orice dorinţă legată de confortul în hotel şi chiar sugestii pentru locuri interesante, de vizitat, în Beijing. Am surâs. Serviciul secret chinez era la datorie…

Mi-am amintit clipele trăite atunci, în metropola ce are acum un număr de locuitori cât populaţia…României, când am dat cu ochii de dosarul electronic – schiţat de surse oficiale complementare, din instituţii titulare de informaţii militare, de peste Ocean -, dedicat avionului F-35.

Prima supoziţie interesantă fiind a Pentagonului, care face o legătură între întârzierea producţiei de avioane F-35 şi o operaţiune cibernetică a spionajului chinez!

Iată ce susţine intelligence-ul militar american:”se pare că spionii chinezi au penetrat sistemul de securitate al teleconferinţelor şi astfel au putut să asculte discuţiile purtate la brainstorming-urile vizând tehnologii secrete, ce urmau a fi instalate la bordul avionului F-35.” Şi cum chinezii sunt meticuloşi, tăcuţi şi eficienţi, spionii lor au reuşit să fure datele necesare reproducerii sistemelor de comunicaţii, antenelor şi altor componente deloc publice ale aeronavei militare menţionate.