- Istoric - nr. 987 / 3 Aprilie, 2012 Cultul barbariei. Cultura barbariei Cazusera 157 de suflete, dar alti romani urmau sa fie executati in minutele urmatoare. Era alarma in toata Europa, iar presiunile la cancelaria amiralului Horthy erau foarte puternice. Era 14 septembrie 1940, aproape de rasaritul zorilor zilei. In Ip, sosea calare pe un cal alb un militar ungur, cu un mesaj disperat: "Nu mai impuscati pe nimeni. Opriti-va!”... Si s-au oprit pe la 5,30 dimineata. Se facea lumina si criminalii trebuiau sa se retraga, pentru a nu li se recunoaste identitatea. Groapa comuna din cimitirul romanesc isi astepta cadavrele: 157 de suflete, si copii, si femei, si batrani. Oameni vinovati doar ca s-au nascut romani si vorbesc alta limba decat cea maghiara. Carutele tiganilor au carat cateva ore cadavrele, care au fost asezate apoi in groapa prea putin adanca. Acolo, in groapa din cimitirul romanilor, sapata de unguri din Ip, au zacut pana dupa plecarea administratiei unguresti... Doi morti, cap la cap, acopereau latimea gropii. Pe la 11 dimineata, cand toate cadavrele au fost aruncate in groapa, iar peste ele varsata cam o jumatate de tona de var ars si apoi pamant, etapa "Ip” s-a incheiat. Fara nicio slujba crestineasca, dar cu un ceremonial de tip fascist. Au rasunat cantece iredentiste, s-au cantat franturi din Imnul Ungariei, s-au lansat in continuare amenintari, cerandu-li-se romanilor sa nu mai ramana, ca li se pregateste o noua groapa comuna. Rastimp in care s-a dat foc la paiele imbibate de sange, pe care tiganii le-au asezat in carute, cand au transportat cadavrele. La flacara aceea, Zsiga si alti cativa unguri din Ip au fript slanina, savurand-o cu pofta sadica. ... Se asternuse "linistea” peste Ip. Satul era un urias cimitir insangerat. Sangele din casele oamenilor, in cele mai multe cazuri, n-a avut cine sa-l stearga. Au dainuit darele de sange imbibat cu pr