Astazi, toate tarile din lume au inteles ca bazele prosperitatii economice ale unui popor depind de politica cu care acesta isi promoveaza investitiile in cercetarea stiintifica, modernizarea tehnologiilor si in restructurarea industriilor.

Un studiu intocmit de National Science Board, organul de conducere al National Science Foundation, SUA, arata ca peisajul general al cercetarii a facut un salt fundamental in ultimul deceniu, potrivit Project Syndicate.

Investitorul "number one", la cifre absolute

Era de asteptat ca unele tari asiatice, cum este China sau Coreea de Sud, sa pompeze resurse in cercetare, un drum sigur spre propriul progres tehnic, ceva care le face independente de tehnologiile altora, platite cu bani si sacrificii.

Acestia, este vorba de SUA, Europa si Japonia, dupa ce s-au falit multe decenii cu miracolul gandirii lor tehnice, presimt ca povara zdrobitoare a datorilor le forteaza sa nu mai poata suporta aceleasi cheltuieli ca inainte, pentru tehnologiile viitorului.

Oricum, cel putin deocamdata, ne-am obisnuit ca SUA sa fie investitorul mondial numarul unu, in cercetare. In 2009, imvestitiile lor se cifrau la 400 de miliarde de dolari, depasind cheltuielile totale ale Chinei, Japoniei si Germaniei, luate la un loc. A fost o initiativa bine justificata a presedintelui Obama.

La procente, se rastoarna balanta

Stralucitele cifre absolute dau, insa, alta imagine decat evolutiile procentuale, mult mai semnificative in ceea ce priveste dinamica economiei globale. In ultimii zece ani, SUA, campionul investitilor in cifre absolute, a scazut nivelul procentual de la 38% la 31%, iar UE de la 27% la 23%. In acelasi timp, Asia a inregistrat cresteri de la 24% la 32%.

Nu mai vorbim de China, unde cheltuielile pentru cercetare au crescut ametitor cu 20% intr-un an, dubl