Cu 10 miliarde de euro datorie publica externa de rambursat intre 2013-2014, cu dobanzi in scadere pentru leu pentru a face fata serviciului datoriei interne, moneda nationala nu mai pare pariul recomandat alta data. In plus, aniii post-electorali nu sunt de bun augur pentru curs. Cand ar fi momentul optim pentru a ne diversifica economiile incluzand ceva valuta? Din punctul meu de vedere intre cele doua runde de alegeri, in lunile de vara. Iata de ce.
Discutiile privind “reintregirea” salariilor bugetarilor s-au soldat instantaneu cu un mic salt al cursului leu-euro, de la 4,35 la 4,38. S-a spus ca aceasta miscare n-ar avea neaparata legatura cu cheltuielile suplimentare, cu pericolul ce pandeste deficitul ci cu orgoliul ranit al BNR care n-a fost consultata inainte de promisiunile Presedintelui Basescu. O fi, n-o fi asa, un lucru e cert: anul viitor se aduna mai multe note de plata. Pe langa cea traditionala, a anului electoral 2012, avem datorii externe de achitat de aproximativ 5 miliarde euro in 2013 si 2014. O parte le suporta BNR din rezerva, o parte le achita Ministerul Finantelor rostogolind datoria. Accesarea unor noi credite pentru finantarea celor vechi de la FMI inseamna insa ingreunarea serviciului datoriei publice, pentru ca una este sa platesti dobanzi de 3 si ceva la suta, si cu totul altceva sa achitit unele duble (randamentele la obligatiunile de stat in dolari vandute recent trec de 6%).
Una peste alta, avem pentru 2013: un deficit posibil in crestere dupa anul electoral, o rezerva valutara mai mica la BNR, dobanzi de platit mai mari pentru datoriile in valuta. Cum jumatate din datoria publica este in lei, si cum autoritatile s-au tot imprumutat de la banci in ultimii ani la dobanzi de 6-7%, nu va ganditi ca leul va ramane relativ stabil fata de euro doar datorita dobanzilor ceva mai mari la lei. Perspectivele sunt in contin