Comuniştii nu recunosc alegerea preşedintelui Republicii Moldova întrucât înţeleg că în următorii trei ani nu vor putea participa la actul guvernării. E o realitate pe care nu pot să o recunoască şi pe care au încercat să o evite prin diferite stratageme.

Iată că acest lucru s-a produs şi ei sunt în afara ecuaţiei puterii. Voronin personal este deranjat, deoarece vârsta - peste trei ani de zile va avea 74 de ani - şi starea sănătăţii nu-i va permite să revină la putere într-o formulă sau alta.

A vorbit din nou, recent, despre faptul că se gândeşte la un urmaş la conducerea partidului, dar evită să dea nume concrete. Toate acestea sunt semne că Voronin încearcă acum să joace ultimul său rol mare în politică, iniţiind o campanie pe care o numeşte „de nesupunere civică" faţă de puterea actuală.

A făcut referire la o tradiţie seculară, de inspiraţie democratică, potrivit căreia cei guvernaţi au dreptul să-şi manifeste neîncrederea şi să organizeze proteste împotriva guvernanţilor. A menţionat, la o televiziune privată, că încă de la „bila de drepturi" (se are în vedere The Bill of Rights, Cartea Drepturilor, adoptată în Anglia în 1689, după Glorioasa Revoluţie) cetăţenii pot să protesteze în mod legal, ca să nu mai amintim de Gandhi, care a protestat şi el...

O fi aşa, nimeni nu neagă, numai că Gandhi protesta împotriva stăpânirii imperiale, britanice, iar Voronin a făcut de multe ori elogii tocmai în sensul opus valorilor exprimate de liderul nesupunerii civice indiene - a ridicat în slăvi fosta metropolă, ruso-sovietică, care a decimat sute de mii de moldoveni prin deportări, execuţii sumare şi înfometare...

În altă ordine de idei, mă întreb cum îi numea Voronin pe cei care protestau împotriva guvernării sale în 2002 şi 2003? Le recunoaştea oare dreptul de a protesta împotriva regimului său? E adevărat, de multe ori s-a abţinut de la folos