Succesul international al unui show televizat nu garanteaza audiente colosale intr-o tara unde acesta este de-abia la debut. Am mai scris chestiuni asemanatoare cu ceva timp in urma, cind vorbeam despre maiestria producatorilor de la ProTV, de a adapta cu succes formate de entertainment, si nu de a le mima; de a reusi sa faca mai mult decit de a copia sigla sau schita unei emisiuni care are loc, in paralel, in inca vreo douazeci sau treizeci de tari din lume. "Master Chef" este motivul textului de astazi. Nu stiu citi dintre dumneavoastra ati urmarit macar una din primele doua editii; daca n-ati facut-o, ati pierdut o experienta cit se poate de "simpatica" si de "crocanta". Da, cei care ati vazut emisiunea veti spune, poate, ca e normal ca ea sa aiba succes (17 puncte de rating a avut cea de-a doua editie, de martea trecuta), pentru ca "romanilor le place sa manince, dar le place sa si gateasca". Am auzit falsa argumentatie de mai sus, de aia am si spinzurat-o intre ghilimele, de la vreo trei amici, fani declarati ai "Master Chef"; ei insa se ingropau in explicatii, ca niste romani verzi ce se afla si care cauta sexul ingerilor intr-o chestiune extrem de simpla. Chestiunea extrem de simpla spune ca e aproape imposibil sa dai gres cu un format de genul acesta, daca stii sa-l "umpli" cu continut. Ce inseamna continut? Sa alegi un juriu cu personaje carismatice, maestri bucatari care nu stiu doar sa gateasca, ci sa fie si haiosi. Sau, daca vreti, sa fie personaje. Un singur exemplu: pe domnul Catalin Scarlatescu s-ar putea sa-l pasca o cariera excelenta in publicitate. E tipul ala cu fata de raket ucrainean, pe care il vezi si in rolul mafiotului din Filantropica lui Caranfil, si intr-o reclama la cascaval, si intr-o versiune romaneasca a Nasului. Apoi, trebuie sa ai grija ca triumviratul de mai sus sa contina personaje din generatii diferite, cu feluri distincte de a f