* peştele "made in Brăila" a devenit o raritate prin pieţele locale

* după privatizarea fostei Întreprinderi Piscicole Brăila şi intrarea în faliment a succesoarei acesteia - SC "Vermatta"-, tot mai puţine exploataţii piscicole mai fac treabă ca la carte * astfel, producţiile sunt din ce în ce mai mici, iar Brăila "importă" peşte din alte judeţe * braconajul pe Dunăre a decimat fauna acvatică, în timp ce din amenajările piscicole se fură chiar şi jumătate din producţia de peşte * în final, noi, brăilenii, plătim scump această "factură": preţul peştelui la piaţă a explodat pur şi simplu *

În Brăila, patria peştelui, abia dacă mai găseşti în pieţe un crap din crescătoriile autohtone sau prins pe sectorul nostru de fluviu. În 20 de ani, producţia de peşte a scăzut continuu, la fel ca şi numărul de exploataţii şi amenajări piscicole. Totuşi, brăilenii nu renunţă aşa uşor la peşte şi îl caută în pieţe, chiar dacă ştiu foarte clar că de cele mai multe ori este adus din Deltă. Singurul impediment, preţul care este destul de mare raportat la puterea de cumpărare a brăilenilor. Dar asta este o consecinţă directă a faptului că la Brăila nu mai are balta peşte. Iar jocul economic spune că o cerere mai mare decât oferta duce automat la creşteri de preţ. Cum s-a ajuns în această situaţie? Păi, în primul rând, după lichidarea fostei Întreprinderi Piscicole, devenite după '89 SC "Vermatta", multe dintre amenajările piscicole au rămas de izbelişte, neexploatate ca la carte. De asemenea, lipsa de viziune managerială a noilor proprietari şi administratori a contribuit activ la împotmolirea afacerii. Dar să nu excludem din formula eşecului o variabilă majoră: braconajul, fenomen care a făcut şi face în continuare ravagii în habitatele piscicole naturale, adică pe Dunăre. "Pescuitul" la curent, sau plasele monofilament continuă să decimeze puietul care nu mai ajunge niciodată