- Social - nr. 987 / 3 Aprilie, 2012 Care a fost sfarsitul acestor reprezentanti autoproclamati ca lideri politici incontestabili este cunoscut, unul ajungand sa se sinucida dupa esuarea idealurilor sale de monopolizare a intregii lumi, iar altul a sfarsit inainte de a-si vedea implinit visul si idealul sau. De aici concluzia ca orice tendinta de dominare a lumii si mai ales a puterilor are un sfarsit imprevizibil ca intentie si dorinta, dar previzibil sub raport logic si istoric. Astfel, Europa secolului XX se confrunta mai mult cu un esec spiritual si politic, care atinge atat democratiile, cat si bisericile. Se inregistreaza un fel de declinare a competentei si autoritatii ecleziastice in fata regimurilor politice totalitare, fiind acceptate cel mult un fel de coniventa si toleranta a bisericii de catre stat, ceea ce, asa cum am mentionat, a limitat autoritatea institutiei ecleziastice in favoarea statului si a puterii politice. Aceasta limitare a autoritatii puterii religioase nu s-a realizat in mod dezinteresat, ci a avut la baza unele cauze explicite. In primul rand, evidentiem cauzele explicite, cele legate de unele privilegii ale clerului prin acceptarea unor asemenea atitudini de supunere si de declinare a autoritatii, nu putini fiind cei care au beneficiat de un statut privilegiat in raport cu fosta nomenclatura comunista, fiind foarte greu de delimitat cine si cat beneficia prin acest raport si prin aceste atitudini conciliatoare si pacifiste. Nu in mod intamplator, unii reprezentanti ai bisericii, mai ales ai celei ortodoxe, slaveau puterea politica si pe conducatorii alesi ai poporului, beneficiile unei asemenea atitudini fiind reciproce, chiar daca era disimulata o anumita discriminare din partea bisericii si a reprezentantilor sai de catre stat si puterea politica in general. Daca nu au fost adoptate unele atitudini explicite in raport cu puterea tota