Ţările care se luptă să pună bazele unor creşteri sustenabile pentru viitor ar trebui să se concentreze şi asupra politicilor care încurajează inovaţiile. Studiile empirice efectuate de-a lungul timpului în mai multe ţări arată că inovaţia este sursa schimbării tehnologice şi a creşterii productivităţii. Iar investiţiile în cercetare şi dezvoltare, precum şi în forţa de muncă calificată, sunt pilonii inovaţiei şi ai competitivităţii naţionale.

Un studiu efectuat de Comitetul Naţional Ştiinţific, corpul guvernamental al Fundaţiei Naţionale a Ştiinţei din Statele Unite, examinează tendinţele în astfel de investiţii, atât pentru fiecare ţară în parte, cât şi pe regiuni. Aceste tendinţe indică faptul că peisajul global al inovaţiei a evoluat semnificativ în ultimul deceniu.

Este foarte probabil ca acest peisaj să se schimbe, pe măsură ce tot mai multe economii asiatice, în special China şi Coreea de Sud, îşi sporesc investiţiile în cercetare şi dezvoltare şi investesc în educaţia ştiinţifică şi tehnică ce le asigură locul de centru al inovaţiei.

În acelaşi timp, datoriile zdrobitoare ar putea obliga Statele Unite, Europa şi Japonia să-şi reducă investiţiile în această zonă.

Statele Unite rămân liderul global în investiţiile în cercetare şi dezvoltare, cheltuind aproximativ 400 miliarde în 2009 - o sumă mare şi datorită unei subvenţii decise de preşedintele Barack Obama - mai mult decât China, Japonia şi Germania la un loc. Dar comparând procentajul din PIB alocat cercetării şi dezvoltării, SUA s-a aflat abia pe locul opt în 2009, (cu 2,9% din Produsul Intern Brut). Cota Statelor Unite a rămas deasupra mediei OECD, dar acesta a fost, în mare parte, rezultatul diferenţelor dintre ţări în privinţa cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare pentru sectorul apărării.

Statele Unite au investit, în 2009, 52% din bugetul de cercetare şi dezvoltare