La 15 octombrie 1964, Nikita Hruşciov a fost înlăturat de la putere. La Bucureşti, ambasadorul Ivan Jegalin le-a povestit lui Nicolae Ceauşescu şi celorlalţi comunişti români cum se petrecuse mazilirea.

În 1964, la sfârşitul lunii septembrie, românii au „mirosit" primele semne că la Kremlin se petreceau lucruri ciudate. În drum spre China, o delegaţie a Partidului Muncitoresc Român a oprit în URSS. Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraş şi Paul Niculescu-Mizil s-au întâlnit cu Nikita Sergheevici Hruşciov, prim-secretarul CC al PCUS.

Melancolie de toamnă

Cu toţii îl ştiau pe liderul sovietic din alte împrejurări. Aşa încât i-a mirat comportamentul lui. „Hruşciov era într-o stare sufletească plină de melancolie", a relatat Paul Niculescu-Mizil despre acea întâlnire („O istorie trăită", Editura Enciclopedică, 1997).

„La un moment dat, seara, Hruşciov s-a ridicat, ne-a invitat şi pe noi, a dat o draperie la o parte şi ne-a poftit pe terasă. A exclamat plin de afecţiune: «Aceasta este Moscova! Vedeţi cât este de frumoasă?»". În timpul acelei discuţii neoficiale a ajuns vorba şi despre conflictul dintre China şi URSS. De obicei, la auzul numelui lui Mao Tze-dun, Hruşciov se enerva instantaneu. Nu şi în seara aceea. Rusul a fost conciliant cu chinezii. Numai

Alexei Kosîghin, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, a rămas intransigent, în vizibilă contradicţie cu şeful său. Atunci, pe 27 septembrie 1964, Hruşciov s-a întâlnit pentru ultima oară cu delegaţi străini. La sfârşitul întrevederii, Maurer şi ceilalţi l-au informat printr-o telegramă pe Gheorghiu-Dej că la vârful puterii sovietice se petreceau lucruri stranii.

Miraţi şi nu prea

Într-adevăr, la 15 octombrie 1964, agenţia TASS a difuzat ştirea debarcării lui Hruşciov. La dorinţa expresă a lui Nikita Sergheevici, Plenara CC al PCUS îl eliberase din fun