Un stat neoliberal nu e niciodată prea sărac pentru experimente şi privatizări devastatoare. Costurile medicamentelor în bugetul CNAS explodaseră încă de sub conducerea lui Cristian Vlădescu la această instituție (2005-2007) – multinaționalele de medicamente făceau ravagii, cele 180 de firme distribuitoare de medicamente (importate dintre cele mai scumpe) crescuseră datoriile CNAS. Lumea lui „Să trăiți bine” însemna reducerea contribuțiilor la sănătate de la 14% la 10.7%.
Pe fondul migrației contribuabililor, a pieței medicamentelor scăpată de sub control , a crizei economice care reducea încasările, a nivelului redus al contribuțiilor, bugetul începuse să acumuleze arierate. Atunci soluția neoliberală a fost tăierea serviciilor medicale pentru cei săraci, în spitalele şi aşa subfinanțate, pentru doctorii şi aşa umiliți prin tăierea salariilor. În timp ce oamenii de la sate descopereau poarta închisă la spital, distribuitorii de medicamente îşi sporeau profiturile.
Ce s-a ales de cele 67 de spitale închise?
- Transformate în cămine de bătrâni, câteva dintre spitalele închise pecetluiesc trecerea României spre o societate în care munca la corporație şi nu grija de familie ne va fi principala preocupare.
- Altele stau pur şi simplu închise, unele cu aparatura în care se investiseră bani, altele in conservare .
- La Codlea şi Comăneşti autoritățile locale au câştigat în instanță dreptul de a îşi păstra spitalul. La Odobeşti , Urlați şi Stei, încă încearcă să câştige procesele cu Ministerul Sănătății.
- Câteva au devenit secțiile altor spitale, insa nu a coordonat nimeni din timp tranziția aşa că nu au acreditare de la minister sau personal. Lacătele stau pe uşa a ceea ce ar trebui să fie secții funcționale ale unor spitale.
- La Sărmaşu oamenii au protestat impotriva ideii de a îşi tr