Timp de nouă luni am fost sub eticheta de studentă Erasmus într-una dintre cele mai cunoscute capitale din lume și adaug eu, una dintre cele mai frumoase: Roma. Nouă luni care au fost de-a dreptul de neuitat însumând experiențe superbe dar și care m-au lăsat cu ochii înlăcrimați. M-am întors cu un băgăjel de amintiri și de lecții numai bune de notat.

Primul lucru pe care l-am învățat și l-am simțit este că, după o vorbă cunoscută, nimic nu e ceea ce pare, și aș completa, trebuie să ai grijă în cine ai încredere. Primele luni în Roma au fost foarte solicitante, a trebuit să mă mut de trei ori până să ajung la Academia României unde am rămas până la sfârșitul mobilității. Bineînțeles că este greu și costisitor să trăiești în Roma și e nevoie și de ceva noroc să ajungi într-o companie plăcută. În fine, aceasta este partea care m-a marcat pe mine cel mai mult, venind de la mama de acasă. Dar cum am ajuns să mă îmbărbătez singură acolo: tot răul spre bine! Ultimele luni le-am trăit practic lângă centrul vechi al Romei, și cu toate că era aglomerat de respirațiile a mii de turiști, rămânea răbdător și strălucitor pentru privirile noastre.

Mi-a trebuit ceva timp să mă obișnuiesc cu transportul și mai ales cu timpul pierdut pe mijloacele de transport, venind din Târgu-Mureș unde mergeam mereu pe jos în timp util. Am ajuns să fiu bântuită de vise în care mă aflam în autobuze, tramvaie, metrouri, tot timpul sub presiune. Însă așa poți ghici o clipită din viața cotidiană a unui român de rând și, treptat, să-ți închipui cum e să trăiești la Roma. Mereu presată de timp am fost și când trebuia să-mi fac programul zilei pentru a ajunge să-mi cumpăr cele necesare de la supermarketuri, pentru că acestea se închideau seara la 8, iar duminică la 1 după-masă. Nu știu cum a fost la alții, dar eu am răbdat câte ceva din această cauză. De asemenea, mă trezeam des că este vre