Ştiu, vor exista mereu diverse trupe de hipioţi, monarhişti, membrii de partid etc care vă vor spune că ce s-a întîmplat în ianuarie 2012 ţine de faptul că nu mai suportăm nesimţirea, nu mai vrem Băsescu, nu mai vrem comunişti şi cine ştie ce alte chestiuni. Însă eu am avut obsesia mea şi se pare că am din ce în ce mai multă dreptate. A fost o mişcare profund anti-sistem prin componenta anti-austeritate şi cea anti-privatizare.

Pe de o parte, mi-e clar că au explodat subiecte care pînă mai anul trecut nu interesau pe nimeni (gaz de şist, privatizare Hidroelectrica etc). De cealaltă parte, Europa se blochează acum în subiecte care pe noi ne-au lăsat impasibili (vedeţi ce se întîmplă cu Spania în cazul codului muncii).

Soluţia Mihai Răzvan Ungureanu este o soluţie profund împotriva mesajelor strigate împotriva Pieţei Universităţii şi împotriva mişcării transnaţionale de tip occupy.

Am vrut să se oprescă privatizări şi să se discute mai ferm cu FMI? Privatizările se fac şi mai alert şi mai aiurea.

Am vrut transparenţă? Ok, am secretizat tot.

Am vrut măsuri pentru locuri de muncă mai multe? Au mai plecat nişte tone de bani către fîntîni arteziene electorale.

Mihai Răzvan Ungureanu e jandarmul de tip nou, cu cravata strînsă bine de gît, cu DEX-ul într-o mînă şi cu pixul de semnat contracte în cealaltă. El e cel mai eficient scutier trimis împotriva pieţei. Puterea n-a făcut nici un pas înapoi. Doar şi-a înteţit abuzurile şi a hotărît că mai bine îşi distruge partidul susţinător decît să-şi distrugă politica economică. Credeţi că ăia din PDL înţeleg toate lucrăturile cu Chevron et comp. Am mai mare încredere în baroni locali care urmăresc interese uşor de reperat decît în jandarmi-tehnocraţi care distrug cu sînge rece felii întregi de zone strategice.

Victor Ponta a ieşit cu un discurs violent împotriva acestui gen de politică, nici