A trecut ceva timp de când opinia publică nota o radicală schimbare de discurs la Victor Ponta, însă vorbele sale frumos strunjite n-au fost urmate și de fapte. Dimpotrivă, în momente semnificative am putut observa o prăpastie între vorbe și fapte. Cu două condamnări în primă instanță, Adrian Năstase rămâne de neclintit, al doilea om în PSD, președintele Consiliului Național. Protejarea sa pune sub un mare semn de întrebare autenticitatea noului Ponta, care și-a exprimat, între altele, dorința de a păstra DNA și a făcut o bruscă pasiune pentru MCV-ul din justiție.

În schimb, mentorului său politic, Năstase, îi repugnă justiția, Bruxellesul și tot ce garantează mersul înainte, cerând pe față „ieșirea de sub tutelă“, cu aluzie atât la americani, cât și la europeni. Înapoi la vremurile bune, sugerează fostul premier din perioada 2000-2004, când statul era el însuși. Acolo vor să întoarcă România Victor Ponta și USL?

Cum mai poți să-i ataci în mod credibil pe „corupții regimului Băsescu“ însoțindu-te mai departe cu „personificarea corupției din perioada 2004“? Cu Năstase alături, artizanul scandaloaselor privatizări Petrom, Sidex etc., Ponta denunță într-un glas cu maestrul său „înstrăinarea resurselor țării“ (cupru, gaze de șist). Nu este aceasta dublu discurs, tentativă de înșelare a opiniei publice, dovada minciunii și fățărniciei, lăsând la o parte mesajul antioccidental „nu ne vindem țara“ de inspirație iliesciană?

Astăzi, de pildă, Victor Ponta intenționează să reia solicitarea USL ca Roberta Anastase să fie demisă de la conducerea Camerei Deputaților, fiind una dintre condițiile revenirii USL în parlament. Nota Bene, Parchetul a dat neînceperea urmăririi penale în cazul Anastase. În schimb, Năstase a încasat, până una-alta, două condamnări în primă instanță, pronunțate în două dosare distincte. Una pentru fapte de corupție, alta pentru șantaj