Cu egoul umflat până la a se închipui o Margaret Thatcher a României, avidă de putere, în goană după notorietate, cu gesturi excesive şi incapabilă să înţeleagă constrângerile unei poziţii oficiale, cu un mariaj şi nişte relaţii nepotrivite cu banul public, Elena Udrea a devenit de neoprit şi de necontrolat.

Excluderea lui Cristian Preda din PDL este încununarea politicii şubrede, eminamente oportuniste, fără vreo fărâmă de viziune şi onestitate, consecinţa şirului stupid de gafe făcute de Elena Udrea în Bucureşti.

Doamna poate deja să strige triumfătoare: „v-am ciuruit“. De data asta, PDL şi electoratul bucureştean. Mai rău, cele numai 2 voturi împotrivă, Paleologu şi Baconschi (Macovei era în avion la ora aia), arată că întreaga conducere a PDL este dominată de antiintelectualism, de tipologia Prigoană-Udrea- Oltean-Blaga, baronii sub a căror greutate moare strivită orice urmă de reformă şi modernism. Vreo mirare? Nu. Încă de la bun început, tinerii reformişti au fost văzuţi cu ochi răi, impuşi de Băsescu, prea idealişti, principiali şi oneşti pentru gustul baronilor şi baroneselor.

Poziţionările lor împotriva practicilor de partid-stat şi a corupţiei, pledoaria pentru integrităţi, coerenţă şi logică politică au fost înghiţite ca o „broască râioasă“, vorba „barosanului“ Oltean. Anarhia organizatorică din PDL, dominaţia exercitată de la Congres încoace de noua tripletă Udrea-Anastase-Oltean, plecarea lui Frunzăverde cu toată filiala şi un întreg cortegiu de primari, pierderea majorităţii la Senat, toate sunt consecinţa directă a incapacităţii lui Emil Boc de a gestiona partidul. A puterii excesive deţinute Elena Udrea prin susţinerea acordată continuu de Traian Băsescu. Decapitarea lui Cristian Preda se înscrie în această logică. PDL, sub înalta îndrumare a Elenei Udrea, a ales între Prigoană şi Preda, între două tipuri de politician. Pentru