Nu pot fi suspectată că aş fi o admiratoare a Elenei Udrea, dar mi se pare nedrept să-i atribui ei toată responsabilitatea pentru degringolada în care se află azi organizaţia PDL Bucureşti. Da, ea este preşedintele acestei organizaţii, dar deciziile proaste pe care le decontează acum nu din căpşorul cel blond au izvorât.

I se reproşează Elenei Udrea dezertarea primarului Piedone, anunţat încă din decembrie drept şef al campaniei portocalii pentru Capitală. Cică a greşit mizând pe traseişti! Zău? Dar actuala majoritate din Parlament cum a fost încropită? Cine a făcut din specularea oportunismului strategie de guvernare? Nu, nu fosta ministresă a Turismului şi Dezvoltării. Ea doar a aplicat, la scară mică, o reţetă veche şi verificată. Racolarea cu toptanul nu Udrea a inventat-o. Nu ea a încercat să spargă PNL-ul, rupând aripa Stoica-Stolojan. Nu ea a momit fripturiştii din PSD să-şi facă partid pro-prezidenţial. Colaborarea cu UNPR s-a negociat altundeva.

Preconizata alianţă electorală de la Bucureşti era doar o mică parte din pachetul oferit de PDL în schimbul susţinerii parlamentare. Renunţarea la această alianţă pare, la prima vedere, un fel de represaliu nervos la defectarea lui Piedone. În realitate, însă, este vorba despre o repliere strategică mult mai complexă. Iar fenomenul nu vizează doar Capitala. De fapt, democrat-liberalii nu mai au niciun chef să împartă tot mai puţinele circumscripţii eligibile cu “tovarăşii de drum” ai generalului Oprea. Aşa că se pregătesc să-i lase în off-side în faţa testului electoral. Să se descurce singuri, cu alegătorii lor aproape invizibili pe radarele sondajelor de opinie.

Repet, decizia nu îi aparţine Elenei Udrea. După cum nu e doar vina ei că PDL nu a reuşit să producă un candidat cu şanse pentru Primăria Generală. După luni de căutări, nominalizarea lui Silviu Prigoană echivalează cu recunoaşterea eşec