În toată Franţa săptămîna aceasta este una a “dezvoltării durabile”. Numeroase conferinţe, expoziţii şi alte manifestări sunt organizate în numeroase localităţi în vederea sensibilizării publicului la noile exigenţe ale ecologiei în raport cu dezvoltarea economică.
Pe fond electoral, în contextul prezidenţialelor din aprilie-mai, această iniţiativă este de natură să readucă în centrul dezbaterii problemele ecologiei, oarecum marginalizate.
Ele au fost mult mai prezente la precedentele alegeri prezidenţiale, din 2007. Ceea ce nu înseamnă că între timp problemele s-au rezolvat, dimpotrivă.
Pe fondul crizelor economice succesive fondurile destinate protecţiei mediului înconjurător au dispărut şi ele, iar adaptarea modelului industrial la normele cerute de ecologie întîrzie.
Una din temele abordate de specialişti în contextul acestei “săptămîni a dezvoltării durabile” ţine de viitorul oraşelor şi al spaţiilor urbane. In 2008 statisticile puneau în lumină faptul că jumătate din populaţia lumii era urbană. Această proporţie ar urma să fie de 70 la sută în 2050.
De unde şi reflecţia actuală, extrem de serioasă, despre cum ar trebui construite pe viitor locuinţele şi arterele de comunicaţii, despre cum ar trebui organizată circulaţia, cu ce mijloace de transport, şi aşa mai departe.
Una din concluzii este că oraşele viitorului nu pot fi concepute după principiile care au stat la baza dezvoltării urbane acum o sută de ani. Maşina şi tot ce ţine de utilizarea ei au modelat pînă acum imaginea oraşelor.
Or, pentru reducerea poluării, marea problemă care se pune este diminuarea acestei prezenţe a automobilului atotputernic în spaţiul urban.
Mai multe experienţe în acest sens au loc în Europa şi în alte zone ale globului. În Franţa, nu departe de oraşul Rennes se află în construcţie un proiect urban numit ViaSilva 2040. Altfel
