Reproşaţi actualei conduceri şi lui Emil Boc, în special, situaţia din partid. În mod concret, care sunt aceste reproşuri?

Întotdeauna când partidul are probleme – şi nu ascund că acum avem probleme –, leadershipul şi conducerea partidului este vinovată. Ce este mai grav e că la nivelul leadershipului nu s-a anticipat că lipsa de comunicare cu exteriorul are şi repercusiuni în interiorul partidului. Dacă nici în interior nu explicăm ca lumea, ajungi la aşa ceva. A fost o asumare a preşedintelui partidului că ştie ce are de făcut, că trebuie să avem încredere că lucrurile vor fi bine şi, iată, ne-am trezit acum că vorbim pe 7 voci, că fiecare trage în orice direcţie. Fac responsabilă conducerea, pentru că trebuie să ia o decizie: ori schimbă total strategia, şi schimbă felul de a fi şi de a conduce, ori face un pas lateral şi lasă o altă echipă, pe care nu trebuie neapărat să o ducă în zona instituţională. Pentru a conduce un partid îţi trebuie un profil foarte puternic.

Practic, îl acuzaţi pe Emil Boc şi întreaga conducere a partidului de lipsă de decizie, de lipsă de autoritate?

Nu reproşez nimic, spun şi analizez la rece ce s-a întâmplat. Este un alt mod de a conduce decât cel cu care am fost noi obişnuiţi, asta este marea problemă a partidului. Ca să rămân într-o zonă a concretului, aş vrea să mă dau exemplu pe mine. Între 2001 şi 2004, am fost secretar regional al acestui partid şi aveam 6 judeţe în răspundere. Traian Băsescu era preşedintele partidului. Noi eram într-o destructurare totală, ştiţi că PSD a dat ordin în 2001: „destructuraţi PD“. Nu era zi de la Dumnezeu să nu ne plece primari, preşedinţi de organizaţii, consilieri, iar eu eram tot timpul în maşină, indiferent că era dimineaţă sau 11 noaptea, eram la Constanţa, la Tulcea, la Brăila, la Galaţi, la Vrancea, pentru că trebuia să ţin organizaţia. Iată diferenţa, nu se pun