Daca europarlamentarul Cristian Preda n-a gasit de cuviinta sa fie filosof si sa-si scoata piticii la inaintare exclusiv in cadrul partidului, unde ideile sale sa piara (eventual) in cadrul unei confruntari de argumente, ce il va putea determina sa si-i tina legati aflandu-se in afara acestuia?

Decenta, sunt tentat sa cred. Convingerea ca daca va da frau liber pornirii de a-si justifica opozitia fata de candidatura lui Silviu Prigoana tragand in galeria "greilor" va fi taxat aidoma altor politicieni care s-au plasat in exteriorul opiniei majoritare si, nervosi ca au pierdut, se razbuna intr-un mod patetic.

Am, insa, niste indoieli ca domnul Preda isi va struni caii. Ele pornesc de la faptul ca a explicat ca nu poate fi de acord ca un ins care a cerut excluderea sa din partid sa fie considerat port-drapelul PDL in cea mai dificila confruntare electorala a acestei sesiuni a alegerilor locale. Si se incheie cu o copilarie pe care nu o pot pune decat pe seama pasiunii sale pentru ideile pure: aceea ca nominalizarea lui Prigoana reprezinta o jignire pentru bucuresteni - adica trebuia trimis la Dej, nu?

De unde deduc ca europarlamentarul chiar traieste pe Luna, ca in acesti ani de cand PDL guverneaza - includ si perioada Aliantei "Dreptate si Adevar" - nu a citit niciodata decat clasici francezi, a ascultat Bach si a privit pe un geam pe care avea lipita o insula tropicala.

Este absolut de inteles dorinta sa ca bucurestenilor sa le fi fost oferita o persoana care l-a citit pe Goethe in original, o Macovei, un TRU. De unde deduc ca are o viziune idilica asupra populatiei care i-a ales, totusi, pe Traian Basescu si Sorin Oprescu.

Sa nu uitam ca insusi actualul presedinte a ras de s-a cracanat, in platou la OTV, cand, intrebat fiind de DDD ce facea de fiecare data cand tragea nava la cheu, a raspuns ca dadea fuga la