- Cultural - nr. 988 / 4 Aprilie, 2012 Vad lemnul asprit si cuiele rastignirii Tale Iisuse Hristoase Cat de crud au muscat din al tau trup insangeratele-ti rani Siluit pe crucea Golgotei intre cei doi talhari incrucit judecat Nasterea Ta pe pamant a deschis cerurile pentru om si-a lui Mantuire Cutremurandu-ma la gandul acelora ce ti-au cerut cu osardie, osandirea Iisuse Hristoase, cum ai trecut tulburat de-nsingurare coplesit de pacatele lumii Trimis sa-mplinesti Dreptatea Lui Dumnezeu-tatal, logosul intrupat Cand deasupra marinimiei Tale, in stralucire de Cuvant indumnezeit Duh Sfant vazutu-s-a, luand chip de porumbel, glas din cer auzit "Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru care am binevoit” Aratandu-te lumii Imparat si Fiu al omului Insfintit prin puterea Botezului Semn intreit, Duh Sfant, Mantuitor si Jertfelnic, pusu-te-ai chezasie Pentru greselile noastre trecute prezente si viitoare, candela vie Ale omului imbacsit de pacat si-n uitare de sine ratacire Lacrimile tale, Doamne, ma spala in fiece clipa, vai mie nevolnicul Precum apa malurile Iordanului, invalurandu-ma in induhovnicita traire Cu netarmurita Ta iubire de oameni, ne-ai ridicat din glodul pierzaniei Descoperindu-ne Taina Sfintei Treimi, Dumnezeiestii cale spre Mantuire Si, Doamne, cati am mijlocit inflorindu-Ti coroana durerii si-a defaimarii Cu spinii rautatii si-a necredintei ti-am rasplatit jertfa iubirii Preabunule Caindu-ne si amintindu-ne de tine, netrebnici ce suntem Doar atunci, coplesiti de neputinta si-n disperata cautare de alinare Rugandu-te, Prea Inalt Ceresc Har, sa nu-ti intorci fata Ta de la noi, pacatosii Iar Tu, bland pastor, mangaietor de suflete ratacite, cu o nemasurata iubire M-ai privit ridicandu-ma din robia pacatului si-a deznadejdii pierzanie Punandu-mi pe crestet mainile Tale cu urme de rastignire si-nsangerare Soptindu-mi, in mangaiere de suflet