Ceea ce se intampla acum in PDL nici macar nu este o restauratie. Ea ar fi presupus inlaturarea de catre BVB a echipei Anastase-Udrea-Oltean care, la randul ei, inlaturase tripleta la conventia de anul trecut.
Ceea ce se intampla acum este cu mult mai rau decat o restauratie. Este o reunire a fortelor antireformiste, a baronilor mai vechi si mai noi, mai grei si mai usori, cei care nu au defectat sau nu sunt pe cale sa o faca. O reunire intr-o incercare haotica si disperata de a mentine cu orice pret puterea care le scapa din maini si de a mentine cat de cat inchegat un partid transformat treptat intr-un conglomerat diform si fara nicio identitate, tocmai prin refuzul obstinat al reformarii interne. Si primele victime ale acestei zbateri sunt intelectualii reformisti, pe care ii urau dintotdeauna, dar pe care pana acum nu au avut curajul sa-i loveasca frontal.
Multi democrat liberali asteptau intoarcerea lui Vasile Blaga la butoanele campaniei electorale ca pe o renastere a PDL, ca pe o garantie a revenirii marilor succese electorale trecute. Doar ca Vasile Blaga, ce-i drept un experimentat organizator de campanie, este unul dintre cei mai antireformisti politicieni. S-a pronuntat impotriva reformei aparatului de stat, impotriva masurilor de austeritate, ministerul de Interne a iesit din mandatul sau la fel de stufos si gaunos cum era la preluare, iar in interiorul partidului este unul dintre cei mai mari adversari declarati ai intelectualilor reformisti.
Ceea ce stie Vasile Blaga este sa impuna disciplina cu mana forte, ca un caprar, dupa cum spunea candva Traian Basescu. Dar mai poate fi eficienta o astfel de politica acum? Mai poate ea redresa un partid aflat in degringolada totala? Ma indoiesc.
Depasit in principalul sau fief, Capitala, de PPDD, PDL a ajuns la vremea decontului. Este ca un urias cu picioare de lut,