Oltchim a reuşit să bată Györul, duminică, la Vâlcea, cu doi portari în acelaşi timp pe teren. Luminiţa Huţupan-Dinu a fost îngerul păzitor dintre buturi, iar Iulia Curea a fost năucitoare pe contraatac. Înainte să devină extremă stânga, handbalista din Bacău a obţinut medalii la junioare ca portar.

Uşoară ca un fulg şi rapidă ca şi atleta Ionela Târlea, aşa poate fi caracterizată la prima vedere Iulia Curea, jucătoarea care s-a consacrat deja ca o adevărată sperietoare pentru Györ. Extrema stângă a contribuit decisiv la calificarea Oltchimului în finală, iar duminică seara a înscris pe contraatac la foc continuu, în total şapte goluri.

Calităţile atletice ale handbalistei i-au impresionat pe primii ei antrenori. "Dacă nu mă înşel, în clasa a noua, Iulia a câştigat un cros de atletism, Serbările Slănicului, deşi era handbalistă. Curajul şi viteza au fost dintotdeauna calităţile ei, iar un astfel de copil nu are cum să nu-ţi sară în ochi", ne-a povestit Eugen Manoliu, tehnicianul care a adus-o pe Curea la handbal. "Trebuie să ai picioare foarte bune ca să alergi aşa cum o face Iulia. Startul pe care îl ia este fantastic. Pe când juca la P. Neamţ, scotea o medie de 4.0 - 4.1 secunde pe 30 de metri", ne-a dezvăluit şi Dan Valentin, antrenorul care a promovat-o în Liga Naţională.

70 la sută sunt calităţi native

Puţină lume ştie însă că Iulia Curea şi-a marcat primii ani handbalistici din postura de portar. "Când era în clasa a zecea, am luat medalii la junioare I şi I cu Iulia în poartă. Se antrena şi în câmp, dar la meciuri juca portar. Pentru că n-a mai crescut în înălţime, am decis să o mut pe extrema stângă. Am făcut această modificare la cererea ei, după ce mi-a spus că nu mai stă între buturi, întrucât toţi portarii sunt înalţi. Ori ea rămăsese micuţă. Din primul sezon în noua ei postură a fost golgheteră, dădea aproape în fieca