Acum cîteva luni, cînd Igloo îşi aniversa zece ani de existenţă, Bruno Andreşoiu, editorul redutabilei reviste de arhitectură şi directorul Igloomedia, mărturisea în editorialul numărului respectiv intenţia unei „trageri de cîrmă pentru a schimba direcţia de navigare“ în sensul unui „ecumenism“, adică al unui „dialog lărgit despre arhitectură“. „Este vital – spunea el – ca oamenii să reînceapă să citească revistele de arhitectură, căci subiectul îi priveşte în cel mai înalt grad.“ Tocmai din această cauză, ancheta care deschidea sumarul era îndreptată „către întărirea ideii de comunicare – în breaslă, între arhitecţi, între aceştia şi factorii de decizie, dar mai ales între arhitecţi şi publicul nespecializat, preocupat de calitatea mediului în care trăieşte“. Aşa se face că, pe lîngă Augustin Ioan, Dorin Ştefan şi Ştefan Ţigănaş, ancheta îi cuprindea şi pe Şerban Foarţă, Cătălin Ştefănescu şi Ioana Pârvulescu, ca şi pe Aurelia Mocanu, Răzvan Popovici, Roman Tolici şi Bogdan Ghiu. Ca vechi împătimit de farmecele patrimoniale bucureştene, m-am trezit cu plăcere invitat în peisaj (paseismul textului meu făcînd pereche în paginaţie chiar cu Casa Melik, superb invadată de vegetaţie), numai că furia exasperată cu care am răspuns celor cinci întrebări m-a făcut să mă îndoiesc serios că redacţia îmi va accepta în cele din urmă opinia. (Slavă Domnului, n-a fost aşa.)

DE ACELASI AUTOR Dezminţire Pe Mitică l-a ucis miticismul Şir de plecări Caragiale expresionist, cuminte şi coregraficPe scurt, vorbeam de obedienţa arhitecţilor (adeseori criminală cultural şi devastatoare urbanistic) faţă de cerinţele megalomaniei şi analfabetismului istoric specifice neociocoimii comanditare. De faptul că „legea o face cine dă banul“. De elanul iresponsabil cu care destui arhitecţi dispreţuiesc trecutul şi natura tradiţiilor locale, visînd turnuri gigantice de beton, sticlă şi alum