Ieri s-au sărbătorit 149 de ani de la înfiinţarea Academiei Române. Numai anumite personalităţi culturale din lumea învăţământului şi a ştiinţei primesc titlul de academician. Aceştia sunt florile rare ale prestigiului unei naţiuni. Academia Română pare un lucru banal pentru prea mulţi licenţiaţi din ziua de astăzi, cel puţin din lumea politicii, unde dozele de oportunism promovate de popor au devenit pericol letal de democraţie. Majoritatea primarilor, viceprimarilor şi consilierilor sunt posesori de diplome de învăţământ superior, dar stau foarte prost la capitolul morală şi din păcate acest fenomen se întinde până la Parlament, trecând peste toate construcţiile politice judeţene. Legea nu este o expresie academică, un produs de concepţie valoros, ci un instrument necesar guvernării şi ordonării vieţii cotidiene a mulţimilor. Iar dacă o lege este făcută prost şi se mai aplică la fel sau nu se aplică viaţa unui întreg popor se deteriorează. Premierul Ungureanu s-a adresat academicienilor la aniversare pentru că el era cadru universitar, înainte de a fi politician. Ca politician are de rezolvat câteva legi de proastă calitate şi anume legea partidelor politice, legea administraţiei publice locale, legea alegerilor, legea votului uninominal, legea raportului de gestiune publică, legea non-discriminării politice şi legea retribuirii aleşilor. În felul acesta aleşii care nu muncesc ar trebui să nu mai fie plătiţi, politicienii care migrează de la un partid la altul ar trebui să nu mai candideze iar cei care au condamnări să fie îndepărtaţi din politică la fel ca şi cei care fură. Pentru politicienii care blochează libertatea de exprimare, care este sinonimă cu credinţa religioasă, nu ar mai trebui să mai existe loc în viaţa publică, deoarece comportamentul lor este sinonim cu dictatura. Ţara trebuie guvernată pentru viitor nu pentru sfertodocţi, altfel de geaba am