Cu peste 1.300 de citări ale lucrărilor publicate şi cu un indice h de 19 (conform Google Scholar), dl prof. dr. Dragoş Vinereanu dă un bun exemplu al modului în care se pot îmbina fericit activitatea didactică, practica medicală de vârf şi cercetarea avansată. Valorificarea optimă a şansei de specializare în străinătate – la Cardiff, sub îndrumarea profesorului Alan Fraser, binecunoscută personalitate a cardiologiei britanice – a adus cu sine, prin publicarea rezultatelor numeroaselor cercetări, iniţiate în Ţara Galilor dar continuate şi dezvoltate cu succes în România, o firească şi pe deplin meritată recunoaştere internaţională.Despre modul în care, chiar şi în România, se poate construi o carieră de succes, centrată pe cercetare, dar dublată de implicarea în numeroase organizaţii ştiinţifice, profesionale şi de reglementare, precum şi de asumarea de responsabilităţi administrative, aflăm din interviul realizat de dr. Aurel F. Marin.

O căutare în Google Scholar, la finalul lui martie 2012, contoriza peste 1.300 de citări pentru 45 de lucrări publicate şi un indice Hirsch de 19, pentru profesorul Dragoş Vinereanu. Născut la 14 iulie 1966, medicul cu dublă specializare în medicină internă şi cardiologie avea să ajungă, în urma concursului de la începutul anului 2006, profesor universitar la UMF „Carol Davila“ Bucureşti, la doar 16 ani de la finalizarea studiilor în cadrul aceleiaşi instituţii. Retrospectiv privind, ascensiunea sa nu este surprinzătoare: încă din 1990 studia, în lucrarea de licenţă, rolul ecocardiografiei în cor pulmonale. Tehnică pe care, ani mai târziu, având ocazia să o aprofundeze, a reuşit să o ducă mai departe, să contribuie direct la progresul ei. Tenacitatea sa în cercetare, dublată de implicarea în numeroase organizaţii ştiinţifice, profesionale şi de reglementare, dar şi responsabilităţile administrative asumate conturează mode