O serie de experimente arată că viața politică poate fi schimbată cu ajutorul economiei comportamentale.

Prima carte care a popularizat ideea legăturii directe dintre comportamentul uman și diverse date științifice a fost „Freakonomics“. Cea care i-a entuziasmat cel mai tare pe pasionații subiectului a fost însă „Nudge“.

Apărut în 2008, volumul se apleacă asupra felului în care poate fi eficientizat procesul de guvernare, prin aplicarea principiilor economiei comportamentale. Pe scurt, specialiștii au observat că, sub influența diverșilor stimuli psihologici sau neurologici de moment, oamenii pot lua decizii potrivnice lor. Ideea „nudging-ului“ (tradus aproximativ prin „imbold“ sau „îndemn“ - n.trad.) este că oamenii pot fi călăuziți pe calea cea bună doar prin prezentarea opțiunilor într-un mod mai prietenos.

Acum, teoria începe să fie pusă în practică. Unul dintre coautorii cărții, Cass Sunstein, are o funcție de conducere în administrația Obama, celălalt, Richard Thaler, e consilierul unor politicieni influenți din Franța, Danemarca și, mai ales, Marea Britanie, unde David Cameron a mers până la a fonda o „echipă de studiu comportamental“, poreclită Nudge Unit.

Aceștia au făcut până acum zeci de experimente, iar rezultatele sunt promițătoare. Unul dintre ele, de exemplu, a presupus trimiterea unei scrisori către rău-platnicii taxei auto, în care limbajul formal birocratic a fost înlocuit de câteva replici mai tăioase, cum ar fi „Dacă nu-ți plătești taxa, îți luăm mașina!“. Ba chiar, în unele cazuri scrisorile au fost personalizate, incluzând de exemplu o fotografie a automobilului în cauză. Efectul? Simpla modificare a scrisorii a dublat ponderea celor care s-au grăbit să-și achite impozitul, iar introducerea pozei a triplat-o. Un alt exemplu, de altă factură: un studiu realizat în rândul profesorilor francezi a arătat că, dacă își intitulează