Ne place polemica, de aceea nu încetăm să punem întrebarea dacă Hațegan trebuia sau nu să acorde 11 metri la Surdu în startul meciului Rapid- Dinamo? PĂREREA MEA E CĂ TREBUIA. În ciuda respectului purtat domnilor Crăciunescu și Huzu, nu se observă pe reluări exact ce pretind dînșii că s-ar observa: că Scarlatache a lovit mingea înaintea adversarului! Și de s-ar fi întîmplat astfel, apreciez că tot se cuvenea penalty deoarece, blocînd piciorul stîng al atacantului giuleștean, fundașul dinamovist l-a împiedicat pe acesta să continue acțiunea și, eventual, s-o finalizeze.
Sigur că problema arbitrajului e importantă. Atît doar că ne-am obișnuit să-i acordăm o atenție exagerată, ca și cînd fotbalul românesc ar fi ajuns în impas exclusiv din pricina cavalerilor fluierului. Iar lucrurile nu stau deloc așa. Preocupîndu-ne de arbitri mai mult decît de jucători, riscăm să ne rătăcim în peisaj și să nu reținem esențialul. Care ar fi, revenind la întîlnirea de duminică seara, acela că două garnituri ce visează la titlu au oferit fotbal cu pipeta. O PARTIDĂ CENUȘIE, ANOSTĂ, POSACĂ. Deși a dominat uneori categoric, Rapid parcă a cărat apă cu ciurul. Ea însă măcar s-a străduit, a vrut ceva, de unde și regretul, de înțeles, că a scăpat victoria printre degete. În schimb, Dinamo a arătat ca o echipă cu adevărat anonimă, vlăguită, tristă. A plecat cu un punct din Giulești, dar n-a izbutit nimic în plus. Cînd tragi un singur șut pe poarta adversă, ba și acela în prelungiri, n-ai la ce să te aștepți! PUȚIN ÎȚI PROPUI, PUȚIN OBȚII!
Adunînd la start cel mai bine plătiți străini din Liga 1, firește că în derby-ul FC Vaslui- CFR Cluj s-a jucat mai mult, mai dens, mai frumos, mai dramatic. Paradoxal, lăsată în 10 după numai un sfert de oră, cînd Al. Tudor l-a eliminat pe H. Luz avînd acoperire regulamentară, dar și făcînd exces de zel (FĂRĂ INTENSITATE, FAULTUL ERA MAI DEGRABĂ
