O incusiune în arta fotografică a lui André Kertész, prezentă în expoziţia găzduită de Centrul Cultural al Republicii Ungare, a realizat dna dr. Raluca Bulea, în cadrul rubricii Institute culturale.
Sunt deja câţiva ani, de când Centrul Cultural al Ungariei (CCU) la Bucureşti şi-a făcut o plăcută îndatorire – şi bucurie, totodată – din a deveni o casă a fotografiei şi a-i prezenta publicului românesc pe marii reprezentanţi de origine maghiară ai acestei arte. Marcând întotdeauna momentul trecerii dintre ani, seria începută cu Lucien Hervé, Brassai şi Robert Capa a continuat, pentru sezonul 2011–2012, cu lucrări aparţinând lui André Kertész (1894–1985), curatorul expoziţiei fiind Radu Igazsag, regizor de filme de animaţie şi cadru didactic la UNATC, vechi prieten al CCU. Reunind imagini din toate perioadele de creaţie ale artistului, publicul a putut găsi, parcurgând expoziţia, o deosebită diversitate tematică, dovadă a plăcerii cu care Kertész se apleca asupra unor subiecte dintre cele mai diferite. De altfel, a rămas în istoria fotografiei datorită contribuţiilor personale pe care le-a adus în ceea ce priveşte compoziţia şi eseul fotografic. În toate imaginile pe care ni le-a lăsat (şi nu sunt deloc puţine) observăm abordarea subiectelor, uneori dintre cele mai banale, din unghiuri inedite, care ne schimbă complet întreaga percepţie, şi un stil personal chiar şi atunci când făcea reportaje pentru revistele ilustrate, care s-au bucurat de reale aprecieri în ultima parte a vieţii artistului şi după dispariţia acestuia, deşi iniţial fuseseră criticate şi chiar respinse. Incursiunea în creaţia lui Kertész începe cu lucrări aparţinând perioadei ungare (1912–1925), în care subiectele preferate erau peisajele de ţară, din pusta maghiară, cu personaje alese dintre ţărani sau ţiganii nomazi, intercalate cu reportaje de război. Publicitate C
