Povestea cu moartea - dezintegrarea - salvarea Partidului Democrat Liberal devine o plictiseala irelevanta. Pana la urma, e cazul simplu al unui partid care va plati, sau nu, greselile pe care le-a facut. Din motive diverse, din cauze intersectate, principalele avand totusi radacina chiar in structura interna a partidului.
S-a scris si inca se vorbeste atat de mult despre factorii care au contribuit la prabusirea acestui partid, incat astazi se dilueaza fondul problemei: contraperformanta economica, esecul reformei interne (vezi mazilirea intelectualilor, revenirea greilor si victoria clientelei) si instapanirea Elenei Udrea peste aproape intreg partidul - sunt doar cateva dintre elementele care au erodat liantul care-i unea pe democrat liberali.
Insa catastrofa, daca va exista, asa cum este ea prevestita de fuga in masa a tradatorilor, vine din alta parte. Toate cele de mai sus poate ca ar fi fost iertate, macar pe jumatate, daca conducerea si principalii comunicatori ai PDL nu ar fi sfidat, nu ar fi batjocorit si nu ar fi guvernat in dispretul poporului.
Fara sa tina seama de ce vor cu adevarat romanii, de promisiunile facute in ultima campanie, de regulile de baza ale unui stat de drept, pedelistii au invocat criza economica pentru a-si explica fiecare esec, fiecare incalcare a principiilor statului de drept sau ignorarea institutiilor (vezi nerespectarea deciziilor judecatoresti, zecile de asumari de raspundere si numarul record de legi si hotarari dovedite neconstitutionale intr-un final de CCR). Dar poate ca niciunul dintre acestea nu ar fi fost pacatul capital, eroare de substanta, greseala care a dat lovitura cea mai puternica democrat - liberalilor.
Negarea realitatii, intoarcerea pe dos a concretului, atat de bine simtit, trait si mestecat de milioanele de romani, si propovaduirea unei lumi paralele, a unei ha