Când am sosit, aproape în ultimul minut dinaintea începerii unei mese rotunde privind…combaterea corupţiei în România şi am zărit imensa sală, pregătită pentru un batalion de ascultători cuminţi, din care abia s-au adunat o mână de oameni, mi-am adus aminte de legile lui Murphy.
Mai precis: nu veni niciodată la timp, deoarece vei fi etichetat începător; nu spune nimic până când întâlnirea nu trece de jumătate, vei fi etichetat ca înţelept; fii cât se poate de vag, evită iritarea celorlalţi; fii primul care propui ridicarea şedinţei; propunerea te va face popular, căci asta aşteaptă toată lumea.
Reuniunea cu pricina se derula în marja unui seminar privind combaterea corupţiei în sistemul judiciar. Eveniment organizat la Bucureşti de Departamentul de Stat al SUA, cu sprijinul Centrului Marshall, din Bavaria.
Iniţial am ascultat-o pe invitata specială a reuniunii – o tânără profesoară albaneză. Ea şi-a luat rolul în serios şi a început să prezinte asistenţei viziunea sa privind corupţia în sud-estul Europei. Am rămas cu gura căscată!
M-am uitat în sală, pe unde erau reprezentanţi ai ambasadei americane în România. Speram că este o glumă. Cine cui vorbeşte despre corupţia dezvoltată în acest areal geografic?
Şi pentru că albaneza a abordat şi corupţia din Georgia am rugat-o să ne ofere detalii privind acest fenomen în Abhazia şi Osetia de Sud. Ei, aş! Nu avea date privind aceste două teritorii, oficial georgiene…
Cel mai interesant invitat părea a fi chestorul delegat din partea Direcţiei Generale Anticorupţie. El a afirmat că în ultimii 10 ani, cel mai mare succes al acestei structuri a fost recunoaşterea existenţei fenomenului corupţiei! Dar minutele ce i-au fost afectate nu i-au permis o abordare exhaustivă.
Al treilea vorbitor? Un ex-procuror, devenit ulterior reprezentant al statului român într-un organism regional. După ce s-
