Bioterorismul presupune utilizarea unor agenţi patogeni bacterieni, virali, a unor toxine, cu intenţia de a provoca boli, decese, atât în rândul populaţiei, cât şi în rândul animalelor domestice şi al plantelor. Ideea utilizării agenţilor patogeni în scop defensiv este semnalată în cazul asediilor unor cetăţi medievale, asediaţii încercând să provoace epidemii (pestă), prin aruncarea cadavrelor peste ziduri. De la defensivă la ofensivă a fost numai un pas, făcut cu ocazia diverselor conflicte, conflagraţii, de exemplu, utilizarea agen­tului infecţios al morvei (răpciugă), cu intenţia de a dezor­ganiza transporturile inamicului, calul de tracţiune fiind esenţial pentru aprovizionarea armatei şi a populaţiei (1916–1918, intervenţia armatelor Puterilor Centrale pe frontul românesc). În perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi a Războ­iului Rece, toate marile puteri s-au pregătit pentru o eventuală ripostă, creându-şi unităţi de cercetare pentru selectarea tulpinilor înalt patogene, prin manipulări genetice, organizarea producţiei, stocării şi modalităţii de distribuţie a materialului patogen. În ultimii 30 de ani, în SUA au avut loc atacuri bioteroriste, precum contaminarea alimentelor cu Salmonella typhimurium (Oregon) sau contaminarea perso­nalului medico-sanitar cu Sighella disenteriae tip 2, de către un angajat al spitalului din Dallas (Texas). Amintim şi atacul bioterorist de la începutului secolului XXI, prin scrisori-plicuri poştale adresate unor personalităţi din lumea politică, financiară, economică, mass-media, guvern. În aceste condiţii, teama şi prudenţa au dus la definirea unei strategii de supraveghere, la care au contribuit specialişti în săn Publicitate ătate publică, alături de forţele de investigaţie şi poliţie, dată fiind necesitatea confirmării/infirmării unei eventuale intenţii criminale. Nesiguranţa, alimentată de temer