PM Ungureanu a iesit la rampa sa apere ultimele succese in privatizare pe care spune ca le-a urmarit personal. Probabil ca asa se explica de ce s-au grabit unii investitori captivi sa intre pe ultima suta de metri la Transelectrica, pierderea semnificativa a statului in cazul aceleiasi privatizari sau de ce nu se stiu investitorii finali la Cuprumin care au cumparat ieftin/au primit gratis o optiune pe drepturi de exploatare a zacamintelor ca in Ecuadorul anilor ’80.

Echipa de consilieri ai PM crede ca daca acesta striga tare si pe mai multe posturi TV “privatizarile” in cauza devin realizari ori daca foloseste etaloane de performanta fluide spectatorii se pierd cu firea.

Referitor la privatizari si economie, lipsa de argumente pertinente si de profunzime a discursului este insotita de enuntul, aruncat cam repede intr-o disputa pe idei si argumente economice, “sa mai si citim ceva”.

In cazul lecturilor economice si in special al celor care se refera la privatizari, acest indemn este doar in aparenta unul bun. Este un indemn care mascheaza nu doar lipsa de argumente ci si superficialitatea discursului deoarece citim, nu de dragul cititului, ci ca sa intelegem cate ceva. In plus, nefiind vorba de DEX ori de exercitii de memorare ci de economie, ideea nu e sa citim si sa recitim aceeasi carte asa cum pare ca fac unii, fara sa decelam nuantele.

Despre privatizarile facute de dragul privatizarilor, la foc continuu, fara o pregatire prealabila si explorarea alternativelor am discutat aici.

PM lanseaza si ideea realizarii unui fond de dezvoltare dupa modelul norvegian (sub un titlu sforaitor care include si sintagma populista ”salvare nationala”) , din nou o idee aparent buna si generoasa doar ca modul in care acest fond a fost demarat il indeparteaza din start de ideile si performanta norvegiana. Se prea poate sa nu fie vorba doar de un copy/p