Recent, s-a încheiat al 15-lea Congres mondial „Tobacco or Health“, desfăşurat în Singapore (cu o participare de peste 2.600 de activişti în acest domeniu din 124 de ţări) şi nu pot să nu aştern pe hârtie reflecţii legate de o multitudine de probleme ridicate cu oca­zia acestei manifestări. În primul rând, m-a frapat prezenţa unor delegaţii formate din numeroşi politiceni, VIP-uri guverna­mentale, miniştri de finanţe şi ai sănătăţii din ţări care au înregistrat progrese serioase, ca şi a directoarei generale OMS, dna dr. Margaret Chan. Mă gândeam: pe când un astfel de interes sau o astfel de prezenţă a reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii sau ai guvernului la reuniuni unde să aibă ceva de spus legat de progresele în domeniu ale ţării noastre? Al doilea element impresionant a fost frecvenţa mare a unor succese raportate de diferite ţări pe parcursul ultimilor ani. Astfel, Turcia s-a distins şi a fost remarcată de repetate ori pentru politicile de control al tutunului, în condiţiile în care colaborarea dintre Societatea Turcă de Pneumologie, ONG-uri, ministerele sănătăţii şi finanţelor a adus mult doritele spaţii sociale fără fumat. Se pare că sintagma „fumezi ca un turc“ nu mai este de actualitate. Au fost expuse în amănunt meandrele luptei de impunere a acestor spaţii într-o ţară în care tabagismul era adânc înrădăcinat. Doar colaborarea a permis contracararea eforturilor industriei tutunului de a impiedica introducerea acestei legislaţii. Australia a fost altă ţară remarcată pentru progresele făcute în introducerea pachetului generic, o premieră absolută în lumea celor care vor să prevină debutul acestei dependenţe. Am aflat ce frâne a încercat să pună industria tutunului şi cum procesul în curs a costat sume imense, în condiţiile în care, de o parte, era determinarea unui guvern şi a unui parlament, iar de cealaltă parte, munca de subsol a concernelor d