Promiteam, în finalul precedentului comentariu apărut în „Adevărul" (Liberul-abitru când fluieră, fluieră), aflarea de către cititori a unei „identităţi şocante" a Gen. (r) Aurel I. Rogojan (AIR) ale cărui confesiuni iscă polemici în lumea elitelor umaniste.

Promovat mai ales de repulsive canale mediatice, emiţător al unor informaţii plasate, provocator, în zone cu risc ridicat de toxicitate, AIR nu pare a fi, totuşi, un terchea-berchea de sorginte vadimistă, suspectabil la orice enunţ de fantazări maniacale şi discernământ deteriorat.

AIR a fost bine aşezat la pupitrele de comandă ale Securităţii, devenind încă din 1977 şef de cabinet al Gen. (r) Iulian Vlad, viitorul conducător al Departamentului Securităţii Statului. Protagoniştii duelului sus-menţionat lasă în penumbră o faţă puţin cunoscută a lui AIR: lt.-col. în decembrie '89, acesta a avut o cursivă ascensiune în serviciile secrete postcomuniste.

Cooptat rapid în echipa de experţi a ex-Directorului SRI Virgil Măgureanu, AIR circulă fără opintiri prin aparat, pentru a primi o notabilă însărcinare între 2001-2005 când devine consilier al altui şef al SRI - Radu Timofte. Este prezent apoi, într-o poziţie, s-ar deduce, influentă, într-un „colectiv interdepartamental" care, la solicitarea Preşedintelui Traian Băsescu, a finalizat un foarte controversat pachet de proiecte de legi privind siguranţa naţională.

„Personal, am fost mandatat să susţin necesitatea reglementării activităţii de informaţii pentru securitatea naţională", susţinea AIR într-un cotidian central. „Aceste proiecte sunt pregătite de oameni care, din păcate, au avut inclusiv funcţii importante în vechea Securitate", afirma fostul Premier Călin Popescu-Tăriceanu, secondat cu la fel de apăsate imputări de consilierul său Marius Oprea ce făcea şi o nominalizare expresă referindu-se la „modul de gândire al domnului Rogojan".