În urmă cu cinci ani, tot în această pagină („Cât de mare este electoratul român" - 12 mai 2007) constatam diferenţe inadmisibile, de aproape un milion de persoane, între numărul alegătorilor cu drept de vot socotit de către două instituţii ale statului, Institutul Naţional de Statistică (INS) şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABD) din Ministerul Administraţiei şi Internelor. De data aceasta, din perspectiva apropiatelor alegeri locale, discrepanţele sunt şi mai flagrante, cel puţin la nivelul municipiului Bucureşti.
Am în faţă adresa nr. 3478414 a DEPABD prin care, la solicitarea Organizaţiei pentru Promovarea Transportului Alternativ în România, se specifică: „La data de 01.03.2012, numărul cetăţenilor cu drept de vot, având domiciliul în municipiul Bucureşti, este de 1.812.086". Cifra nu este doar în contradicţie cu datele INS, ci şi cu propriile date. Să mă explic.
La alegerile locale din 2008, în listele electorale permanente ale municipiului Bucureşti (calculate tot de către DEPABD) au fost înscrişi 1.785.667 alegători. Din compararea celor două cifre ar rezulta că între cele două date populaţia Bucureştiului ar fi crescut cu peste 26.000 de persoane. Această creştere ar putea avea una din următoarele explicaţii: (1) sporul natural, (2) sporul migratoriu, (3) creşterea ponderii populaţiei cu drept de vot în populaţia totală. Să le luăm pe rând.
(1) Nu se confirmă. Conform datelor publicate de INS, în perioada 2008-2011, în municipiul Bucureşti sporul natural a fost negativ.
(2) Nici atât. Conform statisticilor oficiale, Bucureştiul a pierdut prin migraţie, după 2008, cam 1.500 de persoane pe an. Dar cifrele oficiale nu cuprind decât o parte infimă din cei plecaţi la muncă în străinătate, pentru că aceştia nu se duc la Poliţie să anunţe asta.
(3) Persoanele care au î
