După ce USL şi-a luat bucata care i-a convenit din PNŢCD, angajându-se recent într-un parteneriat electoral cu aripa reprezentată de Victor Ciorbea, de marţi 3 aprilie 2012 şi-a rezervat şi PDL accesul la maşina de falsificat memoria, semnând un protocol pe Capitală cu aripa cealaltă, reprezentată de criticul Alex Ştefănescu şi avocatul Aurelian Pavelescu.

Rămâne de văzut cine va ciuguli din cel de-al treilea, până acum ultimul, fragment de PNŢCD, al lui Liviu Petrina.

Dar până când această necunoscută marginală ne va fi pe deplin lămurită, să ne întrebăm, deci, cine şi ce va câştiga din alianţa tocmai anunţată de Elena Udrea, Alex Ştefănescu şi Aurelian Pavelescu?

Liderii democrat-liberali justifică pasul făcut invocând pragmatismul, care, înţeleg din declaraţiile făcute imediat după semnarea protocolului, i-a impresionat tare pe noii parteneri.

Dar care pragmatism? Un plus de voturi ţărăniste pentru Silviu Prigoană şi candidaţii de la sectoare ai PDL, o imagine brusc mai respectabilă, un semnal ferm că partidul nu e nici izolat, nici în derivă, aşa cum am fi tentaţi să credem privind spre ultimele evoluţii?

Privit din avion, da, aşa ar trebui să stea lucrurile. Coborând însă cu picioarele pe pământ, pânza ţesută de strategii Elenei Udrea trădează o ţesătură firavă, la limita destrămării. Argumentul voturilor nu stă în picioare, iar explicaţiile sunt de prisos. Remarc doar că e vorba de o alianţă între PDL şi o bucăţică dintr-un partid care s-a lăsat captivat de viaţa extra-parlamentară.

Cât despre un transfer benefic de imagine, dat fiind patrimoniul istoric al ţărăniştilor, numai un democrat-liberal lipsit de direcţie şi ignorant cronic să fi pentru a miza pe aşa ceva în nişte condiţii pe care toată lumea le cunoaşte.

Îmi pare rău pentru criticul Alex Ştefănescu, cel care a semnat protocolul cot la cot cu Elena Udrea, dar, o